Fiecare are steaua sa!

16 mai 2018

Viata este: iubire,lumina,energie,intelegere,cunoastere.






Oricum e imposibil sa eviti inevitabilul. Ceea ce trebuie sa se intample se va intampla oricum. Iubeste deci, fa ceea ce simti...., ca nu esti nemuritor. Pacat sa iti risipesti timpul in falsitati si in drumuri care nu duc niciunde.Asumati convingerile...,nu astepta ca sa se intimple acel ceva inevitabil, ca sa arati cit de bun,pur si inocent esti tu!Daca iubesti, lupta. Daca nu, uita! Cel putin asa cred eu. Nu poti avea ceva pentru care nu faci nimic...., sa fie al tau. Am intalnit in viata mea tot felul de oameni pe care eu ii numesc ciudati pentru ca lupta impotriva sentimentelor lor proprii. Oare nu e mai simplu sa iubesti si sa spui ce simti fara sa faci atatea presupuneri si sa te gandesti la ceea ce nu stii ca va urma? Nu e mai frumos oare sa traiesti simplu fara prejudecati si sa asculti ceea ce are cineva de spus. De ce sa duci o viata falsa cand tu de fapt ai un suflet atat de plin de iubire?! De ce sa iti fie frica? De tine? Uneori oamenii sunt asa ciudati. Nu numai ca te lasa sa crezi lucruri false despre ei, dar se si straduiesc sa faca asta prin felul lor de a-ti vorbi, prin comportarea lor si prin felul in care vor sa-ti dovedeasca ca sunt ceea ce nu sunt.Acestia sunt oamenii ipocriti. Ei uita insa ca fiecare om are suflet de copil si ca mai sunt si suflete innocente care traiesc fara interese, si care ii cred de bunacuviinta. Din pacate cei care cred ca astfel poti sa apropii pe cineva de tine se inseala. Sa faci gelos pe cineva pentru ca astfel cei pe care ii doresti vor face concurenta? E greu de inteles astfel de comportare. Sunt si oameni care atunci cand vad asa ceva pur si simplu se indeparteaza pentru ca se simt in plus in viata cuiva. Deci nu poti sa apropii de tine astfel pe cineva pe care il iubesti. Este o comportare care lasa de dorit, o comportare falsa. Altii incearca sa apropie pe cineva de ei plecand. Este gresit sa pleci ca sa vezi cine vine dupa tine. Cine te iubeste nu te lasa sa pleci, iar daca pleci, inseamna ca nu ti-e bine acolo unde te aflii. Altii nu te cauta, ca asteapta sa ii cauti tu primul. Eu ma intreb atunci: acolo unde este iubire de ce trebuie sa fie si acest joc de soarecele cu pisica?! Ce conteaza cine, important este ca exista iubire. Altii stau in tacere si iti arata cat nu le pasa, cand de fapt in sufletul lor se duce o lupta, o suferinta, o dorinta de implinire. Inloc sa se ridice sa faca un pas, asteapta acea ocazie care probabil nu va veni niciodata. Daca te respecti, in primul rand nu iti vei face tie insuti asa ceva. Vei iubi pur si simplu, fara sa te gandesti ce va fi. Vei iubi si atat.......,restul depinde doar de Univers!

20 octombrie 2017

Multumesc viata!




De multe ori esti judecat tocmai de oamenii care nu cunosc realitatea, sau problemele ce au generat anumite situatii de viata.Iertam poate de prea multe ori oameni care nu stiu sa aprecieze  nimic din ceea ce faci pentru ei, sprijinim si iubim poate prea dezinteresat pe cei care au ca unic scop- propriul confort-, respectam uneori pe cei care ne desconsidera aceasta buna crestere si buna credinta , si in tot acest tablou in care noi urmam toti pasii corecti ai conduitei umane, realizam ca nefericirea si neimplinirea noastra sunt cauzate tocmai de atitudinea acestor oameni carora le-am daruit tot sprijinul  in anumite situatii...…Uneori, indiferent de cat de mult ne facem introspectia in suflet, pentru a gasi calea de a rezona cu cei din viata noastra,lucrurile nu se aseaza pe fagasul lor normal, iar suferinta noastra se amplifica tocmai pentru ca alimentam acea perceptie asupra noastra, prin care cei din jur ne privesc de pe o treapta superioara, permitandu-si fara scrupule, sa ne foloseasca in atingerea propriilor scopuri….. Am fost mereu sincera, pentru ca nu am stiut sa fiu altfel. N-am putut ramane indiferenta durerii sufletesti, si am incercat sa fac atat cat am stiut ca sa ajut. Cateodata am fost judecata aspru pentru ca imi ignor propria viata, ajutand pe altii, insa eu nu am stiut sa fiu altfel. De multe ori m-am suparat pentru ca tocmai de la cei de la care nu ma asteptam, tocmai ei m-au ranit, m-au judecat, si m-au abondonat atunci cand as fi avut cea mai mare nevoie de ei, insa eu niciodata nu i-am urat pentru asta, de fapt eu nu pot sa urasc. Pe unii i-am abandonat pentru ca m-au facut sa simt ca nu sunt dorita in viata lor, iar pe altii i-am pastrat in viata mea si pana astazi. Unii au crezut ca am plecat pentru ca m-am suparat, altii au crezut ca i-am abandonat pentru ca nu mi-a pasat de ei, insa adevarul a fost cu totul altul de care ei nu au vrut sa stie. Eu nu am abandonat niciodata pe nimeni. Am suferit de multe ori in tacere, dar n-am abandonat. Alteori am adoptat tacerea fata de cei care nu au stiut sa invete cine sunt, dandu-le astfel posibilitatea sa revina la mine oricand. Multi au crezut despre mine ceea ce nu eram si nu sunt, doar pentru simplul fapt ca eu nu m-am straduit niciodata sa arat nimanui ca sunt altfel decat cred ei despre mine. Nu m-am considerat niciodata prea valoroasa sau mai presus decat altii, si de aceea am lasat pe fiecare sa creada ce a vrut despre mine, doar pentru faptul ca am considerat ca eu nu am dreptul sa schimb parerea nimanui despre mine. Cine ar fi vrut sau vrea sa ma cunoasca cu adevarat, nu a trebuit sa faca eforturi speciale pentru asta, ci doar sa asculte vorbele mele, sa priveasca faptele mele, si sa citeasca in privirea mea ...Oamenii sinceri nu au nevoie de straduinte sau convingeri speciale  ca sa  dovedesca cine sunt.Cei ce nu au stiut ....,sau nu stiu sa ma pretuiasca, le doresc tot binele din lume si este fix problema lor despre ceea ce gindesc despre persoana mea.
Multumesc..., Doamne, pentru ce mi-ai dat, pentru ce mi-ai luat si pentru ce mi-ai lasat.


Aparentele de cele mai multe ori....INSEALA!




"1000 de etichete". Asta suntem noi în ochii celorlalți.Nu știu dacă suntem cu adevărat înțeleși vreodată și nu știu dacă noi reușim de multe ori să ne înțelegem noi pe noi. Deși de multe ori umblăm cu sufletul la vedere, nimeni nu vede cu adevărat ceea ce suntem.Sunt oameni care râd și arată cu degetul către sufletul nostru descoperit. Oameni care văd doar o parte, dar au impresia că știu totul. Oameni care judecă și atât.Nu acordăm timp să cunoaștem. Ne grăbim să tragem concluzii fără să ascultăm poveștile din spatele oamenilor.Am obosit să fiu tapetată cu etichete. Să fiu trecută prin strecurători și pe sub lupe neiertătoare.Mi-am pus întotdeauna sufletul pe tavă, l-am lăsat descoperit. Nu știu dacă a fost bine sau nu. Nu știu dacă e bine să îl las așa sau să-mi pun lacăt la el.Oamenii sunt vulturi care își caută o pradă. Iar când o găsesc așa descoperită își iau avânt și încep să o ciopârțească cu răutate.Nu am reușit niciodată să-mi țin gândurile și trăirile doar pentru mine. A fost modul meu de a mă elibera cu toate riscurile incluse. Am preferat mereu să plâng când nu m-am putut abține și să trebuiască să dau explicații pentru asta. Unii au râs, unii s-au bucurat, iar alții m-au liniștit. Nu mi-a păsat că în acele clipe eram vulnerabilă sau că mai târziu se putea profita de asta. Mi-am ușurat sufletul de fiecare dată când am simțit că e prea greu.
Nu am vrut niciodată să par mai bună, mai deșteaptă sau mai frumoasă. Am fost mereu eu și mi-am exprimat bucuriile, durerile, tristețile și frustrările așa cum am considerat în clipa respectivă. Și am fost de multe ori pusă la zid pentru asta. Dar nici acum nu simt păreri de rău. Și nici nu sunt datoare cu vreo explicație nimănui.Sunt suflete fragile pe care dacă nu le poți înțelege e mai bine să le ocolești fără să râzi de petecele cu care sunt acoperite…

13 iulie 2017

Sensul vietii....

Astazi 13 iulie 2017 o zi minunata de vara care imi arata ca sensul vietii mele este minunat.Am fost in vacanta in frumoasa si insorita Grecie in statiunea Lefkada si cred ca o sa mai merg pina se termina vara undeva in tara,undeva unde sufletul meu doreste sa ajunga!



11 mai 2017

Ma abandonez miracolului a tot ceea ce este.


Ma abandonez abundentei in toate formele.
Imi abandonez fricile si ma abandonez iubirii fata de fiecare moment, fata de fiecare respiratie.
Privesc cerul si vad minunea universului, atat de mare in comparatie cu mine, cu cei dragi, cu intreaga specie umana si chiar cu aceasta minunata planeta.
Ma abandonez minunii pe care o reprezinta copiii, soarele, florile si toate acele mici si mari bucurii care se intampla in fiecare zi.
Ma abandonez miracolului vietii mele.
Nu voi mai crede pe nimeni care imi spune ca miracolele nu sunt posibile.
Minunile fac parte din viata noastra la fel de mult precum respiratia sau bataile inimii noastre.
Ma abandonez miracolului caii mele spirituale si am din ce in ce mai multa incredere in calatoria mea, in fiecare zi.Nu ma indoiesc de intuitia mea.Nu ma indoiesc de inima mea.Sunt devotat minunii din fiecare moment si integritatii caii mele.Binecuvantata este aceasta lume a miracolelor si minunilor.Binecuvantata este aceasta lume a intunericului si luminii.Ma eliberez de judecatile si fricile mele, de ganditul mintii atat de mici.Imbratisez bunatatea fata de mine si fata de orice alta fiinta.
Ma abandonez miracolului din fiecare moment.
Nu ma grabesc in viata mea, ci ma inclin in fata sacrului cu fiecare pas pe care il fac, cu fiecare respiratie.Viata mea este o oda a abundentei.Nu cred in saracie.Cred ca exista suficient pentru toti, in orice situatie.Ma abandonez succesului meu si al tau, succesului fratilor mei si al surorilor mele.
Ma abandonez bunatatii.
Ma abandonez in mana tuturor zeitelor si zeilor.Sunt smerita, fericita si recunoscatoare pentru viata mea.Fagaduiesc sa nu ratez minunile din lucrurile marunte.Fagaduiesc sa ating pamantul in fiecare zi.Fagaduiesc sa imi onorez trupul.Fagaduiesc sa am grija de aceasta planeta ca si cum ar fi propria-mi mama sau propriu-mi copil.Nu exista miracol prea mic pentru a nu fi binecuvantat.
Nu voi uita sa ma binecuvantez pe mine si pe ceilalti.Nu voi uita sa imi onorez calatoria.Stiu ca viata este scurta.Stiu ca iubirea este raspunsul.Voi mentine aceste prioritati pe masura ce voi inainta in calatoria mea.Calea mea este una a fericirii.Calea mea nu este una a fricii.Imi eliberez inima.
Imi eliberez sufletul.Ridic mainile la cer si spun „Multumesc.Accepa-ma.Iubeste-ma.Ai grija de mine.Ma iubesc, te iubesc si iubesc lumea”.Ma abandonez miracolului a tot ceea ce este.

3 mai 2017

Iarna grea in luna lui APRILIE 2017

Suntem in data de 20 aprilie 2017....., de 24 de ore ninge mai tare ca in toiul iernii!A nins in 48 de ore cit nu a nins toata iarna.O zapada grea imbibata cu apa rece si inghet la sol.Toti pomii infloriti au fost atinsi de frigul coborit peste ei ca o halucinanta mantie a mortii,o imbinare intre cer si pamint, fara scapare si fara ragaz si speranta ....,ca vor mai rodi in aceast an cu primavara vremelnica care a amenintat tot ce a fost verde si frumos colorat pe pamint!Conform hartii meteo, urgia a fost mai intensa in zona de est a teritoriului.Zona saraca in precipitatii de citiva ani incoace.Am mai prins o asa iarna la sfiritul lunii aprilie prin anii '63,eram copil si tin minte ca flacaii din sat cautau urzici in zapada pina la briu .Urzicile urmau sa fie folosite la datinile stramosesti de Sfintul Gheorghe care se serbeaza in fiecare an pe data de 23 Aprilie.Zapada de anul acesta a tinut aproape o saptamina,fapt ce a intirziat enorm lucrarile agricole.Am postat acest eveniment ca peste timp sa fie aducere aminte si sa speram ca "razboiul meteorologic"asa cum se vorbeste in zilele noastre este doar o fastmagorie mediatica si ca in unele perioade de timp  Universul are momente de rabufnire si ca cele patru anotimpuri vor intra in timpul lor.Sa putem vorbi urmasilor,urmasilor nostrii despre aceste manifestari ,ca fiind doar razbunarea naturii vesnice, peste rautatea oamenilor!








3 ianuarie 2017

VIATA… este cel mai de pret lucru din lume.






"VIATA… este cel mai de pret lucru din lume. Este aici, apoi dispare. Este doar a ta, asa ca ai grija de ea. Foloseste-o sa furi un zambet, sa le spui celor dragi cat de mult ii iubesti, sa descoperi lucruri minunate, sa razi de cele aiurite, sa aduni in inima ta frumusetea apusului si explozia nesfarsita a rasaritului....De vor veni Supărările, să le spui că am plecat spre un castel cu turnuri albe. Ele se sperie de tot ce seamănă cu lumina zilei.
De vor veni Grijile, să-ți pui la poartă de pază un zâmbet, sau poate două. Sunt câini credincioși care sfâșie hoții de vise.
De va veni Deznădejdea, să o alungi cu ramuri de Speranță. Știi tu, sunt ramurile acelea crude care nasc veșnic muguri. Să le fluturi de trei ori spre răsărit să li se împrăștie parfumul de tămâie.
De vor veni Tristețile, Bătrânețea, Boala sau oricine asemeni lor, să te prinzi de mână cu Copilăria, să o ții strâns și să nu-i dai drumul. O să te molipsești cât ai clipi de Speranță și n-o să mai scapi orice s-ar întâmpla...”Traiesc in  viata mea!